Noapte bună, tată...

A murit tata.

Anul care pleacă ia cu el nu doar sufletul lui, ci şi o parte din mine, care nu se va mai întoarce în această viaţă.
De-acum înainte, Revelionul îmi va duce aminte că şi când l-am pierdut.
Somn uşor, tată.
O să am grijă de mama, de Gabi şi de animale.
Să ai linişte şi lumină.
Îngerii să te colinde şi să-ţi spună poveşti.
Te iubesc.

Vis de iarnă

                                                             de Nicolae Dan Fruntelată

                                                       Să petrecem iarna întru pomenire,
                                                    ard în ochii lumii doar zăpezi murdare.
                                                         Cine să mai ştie de iubire, cine
                                                     să-şi dezlege trupul într-o întrebare?


                                                  Ai, păduri bătrâne-n moarte s-au prădat
                                                    dragostele noastre împietresc sub lună,
                                                       somnul nostrul singur, ca un lup salvat,
                                                          mai vânează visuri şi le îmbună...

Panini (Nuca)

Panini a fost ultimul pui al Milkăi. Probabil că fuseseră mai mulți în seria aceea, dar cineva, poate vecinii, la care se mutase Milka între timp, i-a aruncat pe ceilalţi imediat după naştere. Când o vedeam pe maică-sa cărând-o în gură, între curtea firmei și curticica minusculă a vecinilor, aproape c-o uram. Mă întrebam ce făcuse să merite să supraviețuiască doar ea, ghemotocul alb și gras, ca un vierme de mătase, care nici măcar nu mieuna...

Milk

După ce am spus poveștile pisicilor născute în curtea noastră și am vorbit de pisoii adoptați de voie de nevoie anul acesta, voi continua prezentarea pisicilor venite în trib cu cele tinere, nu cu ăle bătrâne, cum îmi făcusem planul.

Morticia, zisă şi „Pitica“

Morticia este al cincilea pui de pisică ajuns la noi anul acesta şi al nu mai ştiu câtelea din viaţa mea.

Amy, Bonnie şi Tigruţa

Ele sunt ultimele venite în trib (despre jumătate din el nu am scris încă nimic...). Sunt puii pisicii frumoase de la serviciu, care a murit în vara asta...

Ardei graşi umpluţi cu varză

Asta e o reţetă pe care am facut-o din nostalgie. Am combinat ce-şi mai amintea din ea mama cu sfaturile doamnei Mimi, lăptăreasa.

Gogoşari cu conopidă, muraţi la rece

E o reţetă pe care o fac de mult timp, e uşoară şi pe gustul meu.
Am auzit-o acum mulţi ani, de la o colegă de serviciu harnică şi pricepută, care a şi ajuns bucătăreasă de restaurant până la urmă, dar am îmbunătăţit procedeul cu sfaturi de pe internet.

Gogoşari marinaţi

Reţeta am aflat-o de la lăptăreasa mea, femeia harnică, care poartă de grijă la două vaci, grădină, solar, patru copii toţi la casele lor şi, nu în ultimul rând, unui soţ trupeş, cu gură mare şi pasionat de politică, din care nu pricepe o iotă, şi căruia îi place să mănânce bine. Doamna Mimi m-a suprins cu reţetele ei, destul de variate şi sofisticate, iar la anul îmi propun să mai iau lecţii de la ea.

Nebunie de toamnă

Aş zice că a fost o joacă, dar am investit ceva bani în ea şi, mai ales, foarte mult timp. A ţinut aproape două luni nebunia asta, fără pauze.
A venit dintr-o dată. N-am aşteptat-o şi n-am chemat-o. Dar cred că era timpul. Şi cred că toate vin la vremea lor.

„Trăim în România“ nu este o scuză!

Sunt în drum spre serviciu. Ajung la parc. Ca de fiecare dată, mă uit prin gardul de plasă. Văd o pasăre colorată ascunzându-se după un copac.
- La naiba! Un fazan?!
Poate n-am văzut bine!

Spaghete dulci cu pesmet

Gândindu-mă cum să prezint rețeta asta fără să o fac să pară o încropeală banală și fără să-i minimalizez savoarea, am realizat că este dulcele care m-a intrigat cel mai mult, fiind ciudat rău după standardele mele de când eram copil.

Amintirea unei ploi

Ploile de vară

Lui Sorin

Iubesc ploile de vară, mai ales când vin pe nepregătite.

Și încă una...

Tocăniță de roșii

Dintre toate mâncărurile de legume, mie asta îmi place cel mai mult. E drept că dovleceii îi mănânc doar făcuți chiftele, iar vinetele doar salată (și mă omoară!), că mazărea nu-mi spune nimic, iar fasolea verde o gătesc doar când n-am de ales, deci vreau să spun că neputințele organelor mele interne îmi limitează mult opțiunile, dar tocănița asta este chiar bună! Și caldă, și rece! Și e ușor de făcut (ca mai tot ce gătesc eu). Rețeta e clasică, io doar am potrivit-o gusturilor mele...

Grădina Botanică

În Grădina Botanică am ajuns în prima zi a lui iunie. Voiam flori, multe flori, să-mi bucur ochii cu ele şi să le fotografiez pentru blog.

Încă una...

Furnica a murit acum două săptămâni. La mai puţin de o săptămână după Chowder. A găsit-o Gabriel, la 4 dimineaţa, într-o vineri, în mijlocul curţii, rece şi umflată. Probabil otrăvită. Numai Dumnezeu ştie cum mai avusese putere să ajungă acasă. Am îngropat-o în grădină, lângă Chowder şi Gore cel mic...

Bubamara - Goran Bregovic

Festin de vară

De săptămâna asta sunt în concediu. Când nu dorm, am o grămadă de treabă de făcut. Spiritul creator are şi el nevoie de o pauză, aşa că ne uităm la poze şi visăm...

Piept de pui cu ardei, la tigaie

O mâncare atât de simplă, rapidă, gustoasă şi săţioasă mai rar întâlneşti.
Reţeta am găsit-o prin anii '90, într-o revistă. 
Cu siguranţă, este asiatică la origine şi probabil că se prepară mai repede şi mai bine în wok, dar şi făcută la tigaie este bună. Atât de bună încât merită să daţi banii pe un piept de pui, deşi cu aceeaşi sumă aţi putea cumpăra câteva pulpe zdravene, din care să gătiţi mai multă mâncare.

Somn uşor, Chowder!

Zilele trecute, pe când trecea agale, cum mergea de obicei el, care nu se grăbea şi nu se agita niciodată, mă uitam la frumoşii lui ochi verzi şi mă întrebam cum va arăta când îşi va reveni pe deplin, când va fi un motan în toată puterea cuvântului...
Chowder n-a mai apucat să se facă mare. A plecat în cer după ce stătuse cu noi 1 an şi 4 luni...

Fântâna Popova

În acest oraş destul de bătrân încât să poată spune că pe pământul lui au călcat cam toate popoarele ce-au trecut prin colţul ăsta ţară, care a văzut întemeierea unei naţii, orânduiri făcute şi desfăcute, şi-a ajuns cetate a banilor, sunt puţine lucruri clădite de mână de om ce se pot lăuda că au rămas în picioare mai mult de-un secol.

Nectar de corcoduşe

În cazul în care nu daţi doi bani pe corcoduşe, această reţetă ar putea să vă facă să vă răzgândiţi...

Norii

Iubesc norii.

Un an fără Pepita

A trecut un an de când Pepita nu mai e cu noi.

Cărţile

Cărţile m-au învăţat să visez, şi ce-aş fi eu fără vise?
Cum aş fi supravieţuit urâţeniei lumii din jur, nenorocului, eşecurilor şi tristeţilor, ce m-ar fi făcut să sper şi să merg înainte, cum mi-aş fi scris din mers propria viaţă dacă nu aş fi avut acest refugiu al gândurilor mele?

Orez ţărănesc

Nu mai ştiu unde am auzit reţeta asta. Nu c-ar fi vreo scofală sau vreo filosofie, ba din contră.
E un fel uşor, rapid şi cu arome atât de văratice.

Cipic reloaded

Vi-l amintiţi pe Cipic, pisoiaşul jigărit găsit într-o curte părăsită, în luna mai?

Prăjitură cu vişine

Iubesc fructele. Mai ales proaspete. Mai ales când le culeg eu din pom. Dar din când în când mai fac câte o salată, un compot, o prăjitură.

Portret cu cireşe la urechi

de Ana Blandiana

Mi se mai coc
Lângă urechi
Astăzi perechi
Mâine deloc
Cireşe dulci
Copilăreşti
Tu încă eşti
Ca şi atunci
Uşor, din umeri
Când te-ndoi
Foi de trifoi
Tu încă numeri
Tu încă-mi pui
Ca alteori
Cununi de flori
Pe sub gutui
Şi pe sub pruni

Pe sub caişi

Cu ochii-nchişi
Tu înc-aduni
Luni şi cu marţi
Şi joi cu vineri
De anii tineri să mă desparţi
Cireşe port 
Cercei de-o oară
Ce-mi înconjoară
Obrazul mort
Şi cât de straniu
Cununi de flori
Maci şi bujori
Îmi stau pe craniu

Chiftele de dovlecei cu brânză

Miammmm... Îmi plouă în gură numai când mă gândesc la ele... Sunt singurul mod în care mănânc dovleceii, care altfel mi se par prea lipsiţi de personalitate.

Pisicile

Le iubesc. De mult de tot. Sunt prima dragoste despre care-mi amintesc. Nu ţin minte majoritatea jucăriilor pe care le-am avut în copilărie, dar îmi amintesc numele, culorile şi temperamentul tuturor pisicilor mele.

Negresă cu nucă de cocos

Nu sunt fan al negreselor, pentru că nu sunt iubitoare de cacao, ciocolată, iar de cafea nici atât. Dar mai fac şi eu uneori şi nu pot să nu recunosc că unele variante sunt simple şi spornice.
Negresa mea nu intră în categoria asta, ci în a celor gustoase. Reţeta o am dintr-o revistă Avantage din anii '90.

Hăinuţele blogului

Unele dintre fotografiile pe care le fac, pe care le considerăm deosebite, au fost sau vor fi, un timp nedeterminat, fundalul blogului.
Ca să poată fi admirate pe de-a-ntregul, şi încă după ce nu mai sunt pe prima pagină, le voi posta şi aici.

Supă cu perişoare de pui I

Acum câţiva ani, o fostă colegă de serviciu cu care mai împărtăşeam reţete mi-a spus într-o zi că a făcut perişoare de pui. Cum? Ca ălea de carne de porc! Mi-a explicat pe scurt reţeta, ea era genul care improvizează şi face după ochi. Am prestat-o şi eu, schimbând-o după gustul meu, şi pentru că îmi place o fac în două variante, una de iarnă, mai grasă, şi alta de vară, mai uşoară.
Iat-o pe cea de vreme rece.

Prinţul moştenitor al viselor mele

"De-acum sunt în întregime a copilului meu, a Dumnezeului meu. Un Dumnezeu cu trei dinţi şi chiloţi de nailon foşnitor. Cu zâmbet galeş, breton în ochi şi rozând pe mere şi creioane." Extras din jurnal, 8 noiembrie 1988

Când vreau să vorbesc despre el, îmi vin în cap toate cuvintele, se prăvălesc peste mine ca un torent toate sentimentele pe care le-am trăit în anii de când îl ştiu...

Tort de biscuiţi în caserolă

Minunea asta o fac în zile în care poftesc la dulce, dar nu mă ţine să fac lucruri complicate. Am gândit-o special pentru Gabi, mare iubitor al tortului de biscuiţi cu cremă de unt cu rom şi cacao, ăla de-l faceau toate gospodinele prin anii '70 şi pe care l-au uitat mai toţi între timp, deşi nu merita, căci e bun, deşi cade cam greu la ficat. Reţeta e atât de simplă că m-am mirat că nu mi-a trecut mai devreme prin cap. Apoi am auzit că o fac şi alţii, în felul lor.

Cipic

Era o zi de luni, în mai. Era frig, burniţa mereu.
Prânzul l-a găsit pe Cipic într-o curte părăsită, unde intrase, pe sub gard, fugind de câinii din alee. Pe care alee nu ştia cum ajunsese. Nu înţelegea el prea multe despre lumea atât de vastă în care deschise ochii şi despre fiinţele mari şi mici care se mişcau în jurul lui. Cel mai rău era însă faptul că, pentru prima dată, era singur.

Clipe furate timpului

Dacă ar trebui să aleg dintre toate invenţiile tehnice ale lumii moderne, singura la care n-aş renunţa este aparatul de fotografiat.

Prăjitură cu mere şi aluat presat

Dintre toate fructele, merele îmi pare mie că oferă cele mai multe posibilităţi, atunci când e vorba de prăjituri.

Şi urzicile se mărită... (Ciorbă de urzici)

Dintre toate ierboteniile care se bagă la oală primăvara, mie îmi plac doar urzicile. Ele au personalitate şi ţinută atât în natură, cât şi în farfurie. Rămân fudule şi aspre până la capăt, nu devin o masă cleioasă, lipsită de textură şi aromă bine definite, care nu lasă nici o amintire plăcută papilelelor gustative.

..să înviem...

...speranţele şi să ne lăsăm luminaţi de tot ceea ce iubim...

America şi prejudecăţile despre animale. Pisicile şi sociabilitatea

Azi-dimineaţă, din lipsă de altceva mai interesant, m-am uitat la Animal Planet, la Poliţia Animalelor - New York. Şi am văzut aplicate, pentru a nu ştiu câta oară, câteva concepţii greşite legate de cum ar trebui să se comporte animalele, bazate pe nişte prejudecăţi pe care oamenii ăia nu vor deloc să şi le scoată din cap. Azi e înnorat, iar eu sunt mai puţin amabilă ca de obicei. Aşa că o să spun ce mă supără.

Bubu şi puii ei

Bubu este ultima descendentă în viaţă a Puficăi, străbuna tribului meu.

Pisoiul cu lipici

Bomboane este o scumpete de motan, iar faptul că e lipsit de fiţe şi de mofturi face parte din farmecul lui. Nu are nevoie de artificii ca să atragă atenţia, de fapt, nici nu vrea să o atragă.

Ascultând inima Japoniei

De o săptămână, televizorul merge aproape numai pe CNN.
Japonia, despre care, în trecut, ajungeam să vorbim doar întâmplător, când Gabi îmi mai povestea despre o „manga“, când urmăream pe Discovery povestea vreunui samurai sau priveam un turneu de sumo, acum ne monopolizează atenţia.

De 8 Martie şi nu numai

Un cântec vechi (1976), altul mai nou, acelaşi cantautor. N-aş putea să spun ce îmi place mai mult la ele, muzica sau textul. Mai important este însă că gândim dragostea la fel... Câtă poezie, atâta patimă...

Un cântec pentru suflet

Eutanasierea nu este soluţia problemei maidanezilor

Ţara este plină de animale fără casă. Pentru această situaţie tristă, dar atât de des întâlnită încât a ajuns să fie considerată normală, adică firească şi dreaptă, sunt de vină în egală măsură autorităţile (la toate nivelurile) şi oamenii (atât cei care îşi abandoneaza animalele, cât şi cei care asistă pasivi).

Bun venit, mărţişor!

În parc, pe urmele iernii

Azi, întâmplător, am realizat că e ultima zi de făurar.

Cu tot iureşul din ultima vreme, nici n-am simţit când a trecut luna. Aşa cum n-am apucat să păstrez amintirea nici unei clipe din frumoasele zile de iarnă care s-au depănat, nici imaginea ninsorilor ce mi-au înfrumuseţat viaţa.

Fotomodelul casei

Pentru unii, animalele sunt doar nişte obiecte care, deşi însufleţite, nu valorează nici cât o păpuşă care se mişcă singură.
Pentru alţii, ele sunt fiinţe care au suflet şi minte.
Dacă n-ar fi aşa, cum altfel ar putea ele să ne înţeleagă, să ne ajute, să arate compasiune când suntem trişti, să se bucure alături de noi în momentele bune, să se joace, să înveţe şi să ţină minte comenzi?

Gubi şi puii ei

Gubi este cel mai bun exemplu de cât de descurcăreaţă şi ataşată poate fi o pisică.

Gând de dragobete

Uneori mi se întâmplă să umblu prin youtube ca printr-un cufăr de amintiri. Redescopăr lucruri dragi cândva şi pe care le-am uitat...

Puii Pepitei

Prinţesa a făcut un singur rând de pui. Am lăsat-o să fete în 2009, când avea 4 ani, convinşi că, la cât era de plimbăreaţă, într-o zi vom rămâne fără ea. Ceea ce s-a şi întâmplat în vara trecută, semn că am fost realişti...
A fătat şase pui, trei fete şi trei băieţi. Eram siguri că va face mulţi, ca să compenseze că nu fătase atâţia ani, fapt ce-o împiedicase să-şi ducă la îndeplinire planul ei de a coloniza lumea.
A fost o pisică cu o sănătate de invidiat, dar când a nascut am văzut că avea problemele ei.

Chec pufos şi aromat din albuşuri

Gospodinelor care încă îşi fac singure maioneza pentru salata de boeuf de Revelion (sau de Crăciun, ori pentru alte ocazii), le rămân albuşuri cu care de cele mai multe ori nu ştiu ce să facă, pentru că nu toată lumea iubeşte bezelele.

Salam de biscuiţi cu banană

pentru sorina

Salamul de biscuiţi este prăjitura mea de iarnă. Nu-mi place să-l fac în altă perioadă pentru că îl asociez cu Anul Nou şi pentru că e prea dulce să-l mănânc când e cald.
Mulţi îl plac, puţini îl fac! Cere multă muncă şi, dacă nu eşti masochist sau n-ai pe cineva dispus să presteze în locul tău, mai bine te laşi păgubaş, pentru că gustul lui e direct proporţional cu efortul depus. Prăjitura asta iese bună doar celor îndrăgostiţi de ea.

Peregrin prin capsula timpului

A fost cândva un an...
Ştiţi globurile de sticlă cu figurine în interior care se vând mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă... acelea în care, când le scuturi, încep să zboare fulgi de plastic dând impresia unui peisaj viu... Cu ele asemăn eu anii care au trecut.