Tristeţe

Azi-noapte a fost senin sticlă. Şi ger.
Dar  noaptea a fost de o frumuseţe rară: multe stele, câţiva nori deşiraţi ca dâra unei comete, lângă o lună plină şi mare ca o gutuie coaptă aninată pe-o creangă nevăzută.
Şi a fost nespus de multă lumină. Ca şi cum cineva aprinsese becul în cer să vadă cum toamna scutură în tăcere frunzele din copaci.
Liliacul a înflorit a doua oară. Câteva ghemotoace rebegite, pe care nu le ocroteşte nici o frunză şi care vor pieri curând, ca o părere.

.....................

Fantoma unei iubiri neîmplinite a bântuit toată noaptea, căutând izbăvirea, dar n-a avut cine s-o asculte, s-o ajute.
Şi-a rămas încă un an, prizonieră între cer şi pământ. Între agonie şi extaz.

Cine aşteaptă are puţine speranţe. Şi multă tristeţe în suflet.

Eu vara dorm

Vara, viața curge în alt ritm.
E cald. Și lumină.
Prea cald. Și atât de multă lumină. De parcă n-ar fi de-ajuns, geamurile, asfaltul și orice bucată de metal o captează, o reflectă, o emană, dogoresc...

Când voi muri

Când voi muri
voi fi nedumerită, neştiind ce mi se întâmplă
voi fi surprinsă, înţelegând
voi fi entuziasmată,simţindu-mă eliberată
voi fi panicată, neştiind ce mă aşteaptă
voi fi supărată, amintindu-mi de cei care rămân în urmă
voi fi nemulţumită, pentru toate lucrurile neterminate
voi fi disperată şi voi încerca să mă întorc
voi fi tristă, înţelegând că nu se poate.

Restul nu-l ştiu, dar i-am promis lui Gabi că voi găsi o modalitate să-i trimit mesaje.
Oricum, trebuie să-mi amintesc mereu să duc lucrurile până la capăt şi să spun mai des "te iubesc".

Puzzle

Viaţa mea era ca un puzzle pe care mă chinuisem din greu să-l fac să se îmbuce. Moartea tatei a fost ca o explozie care l-a aruncat în aer.
Sufletul meu a obosit alergând să adune cioburile rămase şi să încerce să le potrivească la loc. Îmi trăiesc tristeţea (şi eu care credeam că ştiu ce înseamnă!) golită de gânduri, de planuri, de vise. Mă las în voia sorţii, convinsă că se întâmplă doar ceea ce trebuie să se întâmple...

Paradox

Când îţi moare cineva apropiat şi viaţa ţi-e dată peste cap, ceilalţi (şi chiar şi tu) se aşteaptă să te porţi diferit, ca o păpuşă dezarticulată.
Paradoxal, te refugiezi în rutină, te agăţi de lucruri banale şi simţi nevoia să faci ceea ce făceai de obicei ca să-ţi dai iluzia că existenţa ta nu s-a schimbat fundamental şi definitiv.

Nelinişte

Oricât te-ai pregăti, totdeauna moartea, a altcuiva şi probabil că şi a ta, te va lua prin surprindere.

Priveghi

Gândurile şi amintirile mele despre tata sunt ca nişte grăunţe pe care o mână nevăzută le amestecă, le prefiră printre degete şi le alege. Stânga - dreapta, bune - rele. Iar în căuşul sufletului îmi adună doar boabele de lumină.