Cum creştem pisoi mici I

În amintirea tuturor puilor care au plecat prea repede din viața noastră...

Pentru că anul ăsta eu am văzut mai mulți pui abandonați ca niciodată (nu numai pisici, dar cățeii sunt ceva mai ușor de crescut, că nu sunt atât de mici și de fragili) și știu că uneori îi salvează persoane care n-au mai crescut niciodată animăluțe, m-am gândit să povestesc cum îi cresc eu. Poate își împărtășesc și alții experiențele și vom alcătui un mic ghid de creștere a puilor de pisică...

Dacă găsiți pui foarte mici, abia fătați sau care au 1-2 săptămâni, supraviețuirea lor va depinde nu doar de voi, ci și de starea de sănătate a lor și a mamei (pisicile bolnave sau prost hrănite fac pui slabi și care se îmbolnăvesc ușor), de genele moștenite și de soartă (eu m-am convins că și animalele au așa ceva).
Spun asta pentru că este foarte posibil ca puii pe care îi găsiți să nu supraviețuiască. Eu am fost mereu consolată cu explicația „Era prea mic, n-aveai ce să-i faci...“.
E adevărat și asta, nu avem de unde le da laptele hrănitor al mamei decât dacă găsim o pisică ce poate alăpta, sau o cățea, cum am făcut eu o dată, disperată că un pui de vreo 10-15 zile nu vroia să mănânce laptele pe care i-l dădeam și după 3 zile eram la capătul puterilor și eu, și el. L-am pus, fără să sper nimic, la țâța unei cățele ce avea lactație, și pisoiul s-a agățat de ea imediat, deși țâța era mai mare decât boticul lui.

Am un pisoi care a supt la o cățea când era deja mare, avea mai mult de un an. Ducea probabil dorul mamei lui, pe care o pierduse pe la 4-5 săptămâni. Interesant e că a fost foarte atașat de acea cățea care l-a acceptat, dar nu și de noi, care l-am crescut. Nu-i plac oamenii. :)

De multe ori, pisoii rămași fără mamă prea devreme își caută una adoptivă și se atașează de câte o pisică mai mare. Încearcă să sugă la ea, chiar dacă nu mai sunt pui și chiar dacă pisica nu are lactație sau... dacă este mascul. Noi am avut un pisoi care mulți ani a fost dădacă pentru puii mici. Îi curăța și nu îi alunga niciodată când îi sugeau mameloanele minuscule.

Cel mai mic pui pe care am reușit să-l creștem fusese aruncat la scurt timp după naștere, dar pe alții la fel de mici sau ceva mai mari nu am reușit... Sperăm de fiecare dată.

0-3 SĂPTĂMÂNI


Cu pisoii foarte mici vă trebuie o infinită răbdare. Și foarte mult timp.
Ei doar dorm și mănâncă. Și își fac nevoile. Pentru toate acestea însă au nevoie de ajutorul vostru.

La 10-15 zile deschid ochii. Tot pe la 15 zile încep să le dea dinții.

HRĂNIREA

În primele zile de viață trebuiesc alăptați cam la o oră-două. Mănâncă foarte puțin și se pot îneca foarte ușor. Dați-le lapte (preferabil Royal Canin sau Gimpet, care au taurină, sau macar lapte pentru bebeluși) cu o seringă sau o pipetă. Există și biberoane, dar se găsesc mai greu, sunt prea mari pentru pui atât de mici (doar cele de la Royal Canin au tetină foarte mică) sau pisoii nu au destulă putere să tragă din ele și trebuie să le picurați in guriță laptele.
Laptele trebuie să aibă temperatura corpului (37 grade), evenual puțin mai cald. Nu le dați lapte rece, fierbinte sau acru!
Țineți puiul în mână (cu spatele în podul palmei, iar cu degetul mare și arătătorul țineți-le ceafa), în poziție verticală, cu capul puțin lăsat pe spate. Eventual îl înveliți până la gât într-un prosop (ca să nu se agite, căci au reflexul de a pedala, cum ar fi făcut cu burta pisicii, ca să stimuleze lactația).
Puneți-i în botic vârful seringii (la unii o puteți pune din față, ca și cum ar suge la mamă, alții o acceptă doar din laterală, pe la colțul gurii) și turnați picătură cu picătură, așteptând să înghită. Nu faceți pauze prea lungi, ca să nu înghită prea mult aer. Când se satură, vor respinge seringa. Nu-l forțați, riscă să se înece. Dacă îi iese laptele pe nas, ștergeți-l bine, puneți-l pe burtă și mângâiați-l, ca să respire și să elimine laptele intrat pe căile respiratorii. Dacă mai are nevoie să manance, dați-i iar după o mica pauza.
După ce termină de mâncat, lăsați-l să stea pe burtică, eventual mângâiați-l pe spate, ca să elimine aerul. Ajutați-l să-și facă nevoile, apoi culcați-l.
Spălați seringa sau biberonul, cu apă caldă, după fiecare masă.
Trebuie sa fiți foarte atenți să nu se repete episoadele cu înecatul, altfel laptele ajuns în plămâni le poate cauza moartea unor pui atât de mici.
E posibil ca la unele mese să mănânce mai mult, iar la altele mai puțin, dar nu trebuie să existe mari diferențe.

NEVOILE FIZIOLOGICE


Puii foarte mici nu își fac nevoile singuri, trebuiesc stimulați. Pisica i-ar linge ca să-i ajute și ca să-i curețe.
Voi frecați-i ușor la poponeț cu puțină vată, ori un tampon demachiant, un servețel sau cu hârtie igienică (e mai eficient dacă sunt puțin udate cu apă caldă). Faceți asta și înainte să-i hrăniți, și după. Astfel scade riscul de a face pipi pe ei când dorm și să stea uzi. În primele 3 săptămâni, de obicei fac doar pipi. Apoi fac și caca. Dacă vreți să-i curățați, ștergeți-i cu un tampon demachiant sau o cârpă udată cu apă călduță și stoarsă.
Dacă fac diaree, ceva nu e în regulă. Ori nu e bun laptele, ori au răcit. Uneori fac caca moale și când le schimbați tipul de lapte, dar dacă scaunele diareice se repetă înseamnă că acel lapte nu e bun pentru ei.


CURĂȚAREA


În afară de cele scrise mai sus, nu prea puteți face altceva când sunt atât de mici. Nu vă sfătuiesc să-i spălați.
Eventual, ștergeți-i o dată pe zi cu un șervețel sau o cârpă, udate cu apă caldă si stoarse.
Dacă sunt murdari când îi găsiți, ștergeți-i bine, tot cu cârpă udă.
Dacă au pureci, întrebați la veterinar ce deparazitant și în ce cantitate puteți folosi, în funcție de vârsta puilor.

SOMNUL


Dacă sunt bine hrăniți și nu-i doare nimic, dorm mult. Dacă sunt doi sau mai mulți, vor dormi mai bine, căci își oferă căldură și afecțiune unul altuia. Dar voi veți dormi mai puțin și cu mai multe griji! :)
Eu îi învelesc în câte un flanel moale și cu țesătură rară, care să le țină de cald și să lase aerul să pătrundă în voie, ca intr-un marsupiu. Fac asta ca să redau cumva senzația pe care le-ar da-o mama lor ținându-i la burtă, în blana ei. Iar celor foarte mici le amintește de placenta în care au crescut. Pe scurt, au căldură și protecție.

CĂLDURA


Căldura e foarte importantă pentru pisoii mici, căci ei nu-și pot regla temperatura corpului. Au blană puțină și răcesc repede. Țineți-i înveliți cum v-am spus și așezați într-o cutie mică, cu pereții înalți, într-un loc ferit de curent, de zgomot și de alte animale. Dacă în încăperea unde-i țineți e cald, aveți grijă ca marsupiul lor să nu fie foarte gros.
Puteți pune în flanel sau în cutie, lângă el, o sticlă mică de plastic cu apă foarte caldă, învelită într-un prosop sau băgată într-o șosetă flaușată, schimbați apa des, ca să rămână mereu caldă bine, încercând să nu deranjați puiul și având grijă să nu se rostogolească peste el și să-l rănească. Schimbați apa cu alta caldă cam ori de câte ori îi hrăniți.
Puneți în cutie, sub flanelul sau păturica în care îi înveliți, o păturică absorbantă. Aveți grijă, în cazul în care fac pe ei, să nu stea uzi, ștergeți-i bine sau uscați-i cu foehnul, cu jet de aer călduț,  nu fierbinte. Schimbați flanelul și păturica ori de câte ori este nevoie.

PLÂNSETELE

Sunt aspectul cel mai trist și sunt inevitabile.
Puii foarte mici plâng mai puțin decât cei care au apucat să stea cu mama câteva zile, pe principiul „nu știu ce pierd“. Cel mai tare se agită cei despărțiți de mamă pe la 2-4 săptămâni, pentru că s-a format deja o legătură puternică cu ea și pentru că sunt incă dependeți de ajutor.
Puii plâng de foame, sau pentru că vor să-și facă nevoile, ori de singurătate. După ce îi hrăniți, mângâiați-i pe cap, pe spate, pe burtică și suflați ușor aer cald pe fața lor. Le place.
Unii pui, chiar dacă sunt sătui, simt nevoia instinctivă să sugă, îi liniștește. Așa că vor suge cârpa pe care stau, degetele voastre sau hainele pe care le purtați. Am avut un pui care și-a supt coada până la un an, și un altul care mi-a supt mânecile 4 ani.


AFECȚIUNEA


Mângâiați-i. Ori de câte ori vă aduceți aminte. Au foarte multă nevoie de afecțiune. :)) Mama lor i-ar linge mult și des. Unii torc de plăcere încă din primele zile de viață. Alții încep mai târziu. Unii, cei stresați sau traumatizați de oameni, nu vor toarce niciodată la un om.
Dacă îl mângâiați, veți fi pentru el nu doar o sursă de hrană, ci și una de afecțiune. Puiul va fi mai sociabil, mai tandru, va învăța să-și exprime și el afecțiunea, va fi mai spontan, mai sigur pe el.
Un pui care este bine îngrijit și se simte iubit este fericit. Va începe să miaune de cum vă aude vocea, cum ar face dacă ar auzi-o pe mama lui, iar după ce îl hrăniți va adormi în brațele voastre torcând...