Gândindu-mă cum să prezint rețeta asta fără să o fac să pară o încropeală banală și fără să-i minimalizez savoarea, am realizat că este dulcele care m-a intrigat cel mai mult, fiind ciudat rău după standardele mele de când eram copil.
Lăsând la o parte faptul că io respir nostalgie prin toți porii și îmi iubesc cu îndârjire puținele amintiri din copilărie și adolescență, cred că îmi place acest dulce și pentru că, într-un fel pe care nu-l pot explica, seamănă cu mine...
Nu-i cunosc originea, mama l-a făcut de puține ori de-a lungul timpului, iar Gabriel mi-a amintit acum ceva vreme de el. Mâncase de vreo două ori și-i plăcuse.
Într-o zi, în vara asta, m-am încumetat să-l fac (nu era nevoie de efort și curaj, dar mă temeam că gustul nu va fi același cu cel din amintirile mele și voi distruge un mit personal), iar de-atunci Gabriel îl cere măcar o dată pe săptămână.
Fierbeți o mână de paste. Spaghetele se pretează cel mai bine, probabil pentru că nu e nevoie de consistență ci de finețe.
Cât se pătimesc ele în oală, încingeți într-o tigaie două linguri de ulei și prăjiți în el, la foc slab, două-trei mâini de pesmet (dați-i pesmetului atât ulei cât are nevoie să soarbă că altfel se arde, dar nici prea mult, că se năclăiește). Eu îl fac în casă, din pâine tare, pe care o usuc și fărâmițez (preferabil doar miez). Dați tigaia de-o parte când pesmetul e auriu, având grijă să nu se ardă. Amestecaţi zahăr după dorinţă cu pesmetul.
Scurgeți spaghetele, dacă sunt româneşti treceţi-le pe sub un jet rapid de apă rece (nu vă faceţi probleme că spălaţi pastele, ale noastre nu sunt făcute din grâu dur, aşa că-s mai moi, iar apa rece le mai redă din fermitate), scurgeți-le iar bine și amestecați-le cu pesmetul (trebuie să fie destul raportat la cantitatea de paste).
Dacă vreți un desert mai fandosit, adăugați și nuci (eventual prăjite) rase sau date prin mașina specială.
Oricum, nu puneți zahărul în tigaia în care prăjiți pesmetul, că se caramelizează și se lipește totul. Io am comis-o o dată, spre distracția moștenitorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu