Iubesc ploile de vară, mai ales când vin pe nepregătite.
Când nori scămoşi, dezlânaţi, împrăştiaţi pe albastrul tulburat de poluare, sunt goniţi de-o pâclă întunecată ce porneşte dintr-o margine de cer şi pune stăpânire pe toată bolta de deasupra lumii. Şi începe să bată ca nebunul un vânt care frământă în palmele reci coroanele copacilor, trupurile fragede ale arbuştilor, jumuleşte flori şi scutură roadele din pomi.
Începe să tune, când mai aproape, când mai departe, ş-apoi se rup băierele cerului şi se pune pe turnat. Se revarsă peste lumea speriată şi zgribulită un infinit de apă, în rafale, în torente şi şuvoaie, plouă cu spume, cu bolboroşi şi lumea toată e numai apă. În cer e apă, pe pământ e apă şi-o perdea deasă de apă învăluie restul.
Mai dă şi-o piatră, măruntă şi grăbită, scuipată parcă dintr-un tuberman uriaş de-un copil ghiduş. Fărâmele de gheaţă ricoşează din geamuri şi pereţi şi-apoi plutesc în bălţile de pretutindeni, plimbate de curenţii stârniţi de picăturile fărăr număr, şi se topesc repede, parcă nici n-ar fi fost.
Ploaia se răsfiră, se răreşte şi se-mpuţinează, şi mai rămâne doar în amintirea ochiurilor de apă de pe asfaltul rămas tot cald.
Jumătate de cer se luminează ca şi cum s-ar fi dizolvat soarele în el.
Peste jumătatea cealaltă, fumurie şi-mbâcsită, se arcuieşte un curcubeu firav, din care mai mult se ghicesc trei benzi colorate.
Miroase-a răcoare, a fraged, a toate frunzele şi ierburile pământului, frecate între degetele hulpave şi nemiloase ale ploii.
Cineva vorbeşte de parfumul dumnezeiesc al fânului proaspăt cosit, după ce-a crescut de-un stat de om, despre florile lui albastre şi cosaşii care ţârâie cât e noaptea de lungă...
Vântul scutură poalele pomilor, frunzele grele de apă ale crengilor care mătură pământul, limpezeşte preţ de-o clipă ochiul cerului, peste care se-nchide încet pleoapa nopţii.
Undeva răsar primele stele, dar eu nu le văd. Ar trebui să fiu în mijlocul câmpului sau în vârful dealului acoperit de grâu copt, din care răsar, din loc în loc, copaci grei, bătrâni ca visele mele. Mi-e dor de-o vară şi de-o dragoste de mult timp adormite...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu