Peregrin prin capsula timpului

A fost cândva un an...
Ştiţi globurile de sticlă cu figurine în interior care se vând mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă... acelea în care, când le scuturi, încep să zboare fulgi de plastic dând impresia unui peisaj viu... Cu ele asemăn eu anii care au trecut.



Fiecare an se continuă cu altul, rămânând însă separat, el însuşi, bine definit între graniţele primei şi ultimei zile.
Orice apel la memorie trezeşte virtual amintiri ale minţii şi sufletului dintr-un anumit fragment de timp.
Cutare sau cutare lucru s-a-ntâmplat în cutare an... Într-un anumit an s-a întâmplat aia, şi aia, ori ailaltă...
Prieteni, vise, arome, poveşti, tristeţi, peisaje, speranţe, pe măsură ce le trăim, le închidem într-o capsulă a timpului. Într-un glob pe care îl scoatem din sertarele memoriei întâmplător sau de nevoie, îl scuturăm şi le readucem la viaţă pe toate pentru câteva momente.
Noi, făuritori şi prizonieri ai capsulei, trăind înlăuntrul şi apoi înafara ei, suntem oare călători prin timp sau fiinţe prinse într-un glob mai mare?
Suntem stăpâni ai timpului sau insecta dintr-un bob de chihlimbar?
Bijutieri şi bijuterie în acelaşi timp.

................................

A mai trecut un an.
Suntem mai aproape de unele lucruri din viaţa noastră, am pierdut definitiv altele, câte ceva se poate recupera şi poate fi continuat. Ca şi cum am aduce împreună trecutul, prezentul şi viitorul, atât de puternici şi de slabi în acelaşi timp.
Punem un an peste altul, ne-mpletim vieţile în şirul orelor, devenim trecut cu fiecare clipă lăsată în urmă, renaştem în cea prezentă şi ne alcătuim din nou, iar şi iar, cu fiecare nouă zi.
Unii susţin că planificând viitorul chemăm evenimentele, ajutăm dorinţele să devină realitate.
Eu sunt de partea cealaltă a oglinzii... Cred că fiecare om merge în întâmpinarea destinului său.
Ascultaţi-vă sufletul. Ascultaţi timpul. Ele vă ştiu rostul, vă pot ajuta să vă împliniţi menirea.

Să vă fie bun şi frumos anul pe care tocmai aţi început să-l creaţi şi să-l exploraţi.