de Nicolae Dan Fruntelată
Să petrecem iarna întru pomenire,
ard în ochii lumii doar zăpezi murdare.
Cine să mai ştie de iubire, cine
să-şi dezlege trupul într-o întrebare?
Ai, păduri bătrâne-n moarte s-au prădat
dragostele noastre împietresc sub lună,
somnul nostrul singur, ca un lup salvat,
mai vânează visuri şi le îmbună...
mulțumesc de „mai degrabă invitație“:)
RăspundețiȘtergeredin păcate sunt la serviciu la ora aia.
poate am mai mult noroc la următoarea întâlnire!