Prăjitură cu vişine

Iubesc fructele. Mai ales proaspete. Mai ales când le culeg eu din pom. Dar din când în când mai fac câte o salată, un compot, o prăjitură.

 O fi el bun pandişpanul cu vişine, dar mie prăjitura cu care o să vă ispitesc azi îmi place mai mult. E mai spornică şi mai gustoasă.
Reţeta se numeşte prăjitură cu fructe  „Mioara“ şi o am din aceeaşi cărticică de buzunar de prin anii '70, aia rămasă fără coperte, de nu se mai ştie autorul.
Eu o fac cu vişine sau cu caise, dar cred că merge şi cu prune sau mere.
Oricum, varianta cea mai reuşită mi se pare cea cu vişine, care, fiind acrişoare, restabilesc echilibrul într-o prăjitură cu blat destul de dulce.

6 ouă
12 linguri de zahăr
12 linguri de făină (pline, dar nu vârfuite)
12 linguri de ulei
12 linguri de lapte
un praf de copt
un zahăr vanilat
coaja rasă de la o lămâie mică
2-3 mâini de vişine

Vişinele se spală, se curaăţă de sâmburi, se pun într-o strecurătoare şi se amestecă cu 2-3 linguri de zahăr (măsurate separat de cele pentru blat). Se lasă se scurgă (dacă au suc...).

Albuşurile se bat spumă cu un praf de sare, se adaugă 4 linguri de zahăr şi se bat în continuare până compoziţia stă „băţ“.

Gălbenuşurile se freacă cu restul de zahăr până compoziţia se albeşte şi arată ca o cremă.

Se adaugă uleiul, pus lingură cu lingură, şi frecând bine după fiecare, sau în fir subţire, ca la maioneză.

Se adaugă, intercalat, laptele şi făina (cernută şi amestecată cu praful de copt), apoi zahărul vanilat şi coaja de lămâie.
Compoziţia o să fie ceva mai groasă, semănând cu cea de chec, nu cu aceea de clătite. Are chiar și balonașe!

Se iau 2-3 linguri de albuş şi se amestecă în compoziţie, ca s-o mai fluidizeze, apoi se încorporează uşor albuşul bătut spumă, amestecând pe verticală, jos în sus. Aluatul va fi ușor, aerat, albușirile bătute bine asigură pufoșenia blatului.
Se toarnă compoziţia în tavă unsă şi înfăinată sau în una tapetată cu hârtie unsă şi înfăinată. Deasupra se distribuie vişinele. Eu nu le mai înfăinez, pentru că fiind fructe uşoare rămân oricum deasupra, iar dacă sunt înfăinate au aspect naşpa.

Se coace la foc mediu, până se rumeneşte frumos şi se desprinde de pe margini.

Îmi place s-o mănânc cu un pahar de lapte bătut, rece, care accentuează dulceaţa prăjiturii şi aroma vişinelor.