Gogoşari marinaţi

Reţeta am aflat-o de la lăptăreasa mea, femeia harnică, care poartă de grijă la două vaci, grădină, solar, patru copii toţi la casele lor şi, nu în ultimul rând, unui soţ trupeş, cu gură mare şi pasionat de politică, din care nu pricepe o iotă, şi căruia îi place să mănânce bine. Doamna Mimi m-a suprins cu reţetele ei, destul de variate şi sofisticate, iar la anul îmi propun să mai iau lecţii de la ea.

Gogoşarii se curăţă, se spală şi se taie felii, cât de mari vă plac, preferabil de un deget lăţime.

Într-un vas se pun la fiert oţet, ulei, zahăr, sare, boabe de muşar, boabe de piper şi ce buruiană parfumată vă place. Eu am folosit, la serii diferite, foi de dafin sau cimbru. Puteți să nu puneți la fiert, ci în borcane, eventual în fiecare borcan câte o plantă aromată.

Proporţia e următoarea: pentru 4 kilograme de gogoşari e nevoie de 1 litru de oţet, o ceaşcă de ulei (io prefer varianta cu doar 2-3 linguri), o cană (de 250 g) de zahăr, 1 lingură de sare neiodată, condimente în cantităţi la apreciere. Eu am făcut cantităţi mici de fiecare dată, sub 2 kile.

Când fierbe moarea, puneţi felii de gogoşar câte încap, lăsaţi să fiarbă un minut-două, amestecaţi să se întoarcă şi pe partea ailaltă, mai lăsaţi să dea câteva clocote, scoateţi-le cu o spumieră şi puneţi tranşa următoare. Nu lăsaţi gogoşarul să fiarbă până se înmoaie, ci cât să-şi piardă puţin din rigiditate şi să poată fi îndesat mai uşor în borcane. În plus, e mult mai bun dacă e mai crocant şi-şi mai păstrează ceva din aroma de legumă crudă.

Pe măsură ce le scoateţi, aşezaţi feliile de gogoşar în borcane (eu am folosit din cele de 370 g). Intră multe într-un borcan. După ce terminaţi, turnaţi lichidul rămas, fierbinte, în borcanele pe care, preventiv, le aşezaţi pe un cuţit sau într-o tavă metalică. Puneţi capacele şi strângeţi-le bine.
Nu e nevoie de sterilizare la cuptor sau bain-marie.
Eu le-am întors cu gura în jos şi le-am lăsat aşa până s-au răcit.

Sunt atât de buni, că momentan sunt preferaţii noştri şi am aplicat reţeta şi la gogonele. Pentru că se împuţinau văzând cu ochii (așa de repede că nu apuc să le fac poză în farfurie!), am mai făcut două serii. La una, am mai pus în borcane felii de ceapă, iar la a doua, am adăugat la moare, înainte s-o torn în borcane, puţin usturoi zdrobit.

Sunt foarte buni lângă o friptură, în salată de cartofi sau la sandvişuri.