Tort de biscuiţi în caserolă

Minunea asta o fac în zile în care poftesc la dulce, dar nu mă ţine să fac lucruri complicate. Am gândit-o special pentru Gabi, mare iubitor al tortului de biscuiţi cu cremă de unt cu rom şi cacao, ăla de-l faceau toate gospodinele prin anii '70 şi pe care l-au uitat mai toţi între timp, deşi nu merita, căci e bun, deşi cade cam greu la ficat. Reţeta e atât de simplă că m-am mirat că nu mi-a trecut mai devreme prin cap. Apoi am auzit că o fac şi alţii, în felul lor.


o caserolă de plastic
biscuiţi simpli sau petite beurre
2 plicuri de praf de budincă
jumătate de kilogram de lapte
cacao, nucă de cocos, esenţă de rom, zahăr
6 linguri de margarină

                                                                                                                                                                                                           
Deci, iau io caserola mea care e cam cât o tavă mică de prăjituri (aproximativ 20/30 cm), o ud şi aşez în ea biscuiţi petit beurre. Încap opt întregi şi încă vreo doi îmbucăturiţi (dacă aş vrea să răstorn tortul, aş pune în caserolă o folie udă, apoi, când s-ar răci, l-aş scoate, l-aş răsturna şi l-aş îmbrăca cu ce vreau sau cu ce am).

Fac prima budică. De obicei e de vanilie, dar azi am cocos. O fac exact cum scrie pe plic, destul de legată, punând zahăr după gust. O iau de pe foc, pun în ea şi-o lingură de margarină să fie mai cremoasă şi-o las să răsufle puţin. Apoi o torn peste biscuiţi şi presar deasupra nucă de cocos rasă.

Aşez al doilea strat de biscuiţi şi fac a doua budincă. De cacao. Asta la plic nu e niciodată destul de aromată, aşa că o ajut cu o lingură de cacao (nu mai mult, că nu se mai leagă bine) şi câteva picături de esenţă de rom. Iar zahăr, iar margarină, iar moment de respiro, iar caserolă. Aşez şi ultimul strat de biscuiţi. Gata! Îl dau deoparte, să se răcească.

Restul de margarină, 3 linguri adică, le pun într-o crăticioară, la foc mic, să se topească,  timp în care le amestec cu 2 linguri de cacao, cernută ca să nu se facă cocoloaşe. Iau de pe foc, o las să se răcorească puţin, apoi torn peste tort şi nivelez. Presar deasupra nucă de cocos şi las să se răcească bine. Pun capacul la caserolă şi o bag în frigider.

Reţeta asta n-are nici un secret. N-o ratez decât când fac budinca prea moale. Am încercat s-o complic, dar n-a vrut. Cu mai mult de două straturi nu stă la fel de ţeapăn tortul. Cu fructe prin el, aceeaşi problemă.
Am încercat mai multe combinaţii de arome, dar cel mai mult mi-a plăcut aceasta. Aroma de cocos se combină perfect cu cea de cacao şi m-a dus cu gândul la sendvişul de îngheţată pusă între biscuiţi, ăla cu două arome...