Mr. Bombastic

Ne-am pomenit cu el în bătătură acum un an jumate, în decembrie.

Pe noi ne vizitează mulți pisici străini. Unii zilnic (s-au abonat singuri la masă), alții sporadic (în căutare de hrană sau de distracție), dar nici unul n-a rămas, nici dacă am fi vrut să-l ținem.
Mr. B, sau Hăndrălăul, cum l-am poreclit (asta e tradiție la noi), a venit însă hotărât să nu mai plece. Probabil auzise el că aci se trăiește bine, mâncare este, „fetițe“ sunt, libertate - cât cuprinde.
Nici noi n-am avut nimic împotrivă, fermecați de căpățâna lui mare, privirea inocentă și mieunatul răgușit.

Are ceva anișori, e destul de cuminte, fără pretenții teritoriale (motiv pentru care tribul l-a acceptat ușor, atât de ușor încât cred că îl știau dinainte și că e tatăl lui Kinja și Gore mic...;P ) și cam fricos.

Nu mănâncă orice și preferă să stea în casă. E relativ singuratic, dar iarna acceptă și traiul la grămadă dacă astfel beneficiază de un loc în pat, într-o cameră caldă.

Uneori mai pleacă de-acasă, dar n-a lipsit niciodată mai mult de câteva ore. Îl bănuiesc că își mai vizitează fosta casă, căci e pre gras pentru cât mănâncă la noi.
Oricum, a fost bine îngrijit și învățat la litieră. Nu e foarte afectuos și preferă să fie lăsat în pace, în loc să fie giugiulit și răsfățat.
Obișnuiește să se ascundă în șifoniere și moare de plăcere când prinde un șoricel (sau îl fură altcuiva).

Are un nu știu ce al lui care ne face să-l iertăm pentru toate prostiile.