Pepita, prinţesa sufletului meu

Ei îi este dedicat acest blog.

Nostalgii cu igliţă şi zahăr candel

Unii oameni se nasc cu talent pentru gătit. Nu ştiu dacă sunt gurmanzi din fragedă pruncie sau dacă îşi exersează talentul din copilărie, făcând mâncare din frunze şi nisip sau ajutându-i pe cei mari în bucătărie.
N-am avut ocazia să întâlnesc un „chef“ în carne şi oase, dar ştiu câteva femei care „prăjituresc“ bine şi care fac „reţetele după ochi“ (nu cântăresc ingredientele). Ele, dacă mănâncă o prăjitură, îşi dau seama numaidecât cum e făcută şi care sunt ingredientele. N-au nevoie de reţete explicite ca să le reuşească preparatele, aşa cum unele femei din generaţia născută între cele două războaie mondiale, care erau în floarea vârstei în anii '80 ai tricotajelor de iarnă şi de vară, îşi dădeau seama cum fusese lucrat un flanel ori o bluziţă sau cum fusese croşetat un mileu doar privindu-le, eventual răsfirând puţin obiectul cu pricina.

Saturn şi bătrâneţea (I)

Plouă iar. Se trezeşte mârşav reumatismul. Îmi aminteşte de bătrâneţe. Fiind un nativ Capricorn, şi încă unul lipsit de vitalitate şi foarte stresat, pot spune că m-am născut bătrână... Ca să fac haz de necaz, mă uit în cărţile Lisei Morpurgo să văd cum percepe fiecare zodie bătrâneţea. Cum o gândeşte, cum îi place sau cum nu ar vrea să o trăiască. Cum va fi ea în realitate rămâne de văzut.

Astrologul de duminică

Astrologia nu este divertisment, nu este nici soluţia problemelor. Este o cale de cunoaştere a oamenilor şi de conştientizare a problemelor.

Supă de găluşte. Orez cu ciuperci

Altă sâmbătă în bucătărie... Mă scol la 8. N-am chef, dar trebuie să mă duc la lapte, mai ales că am ceva planuri cu el. Mă mişc în reluare şi mă paşte şi-o durere de cap... Azi o să le fac pe rând, că nu mă ţine să mestec în mai multe oale odată. Şi nici bani de hrană rece nu-s...

Rămas bun, fetiţa mea din stradă

Era pe la începutul primăverii când a apărut pe strada mea, împreună cu un câine care-i semăna leit, frate sau poate pui al ei. Sperioşi, neîncrezători, EA tăcută, el manifestându-şi şi vocal frica de oameni. Au rămas aici, printre ceilalţi câini de pripas. El mai în interiorul străzii, într-un loc mai liniştit şi de unde putea fugi pe alte străzi, la nevoie. EA, aproape de capătul dinspre bulevard, care-i oferea o arie mai largă de căutare a hranei. S-a împrietenit cu Băiatu, un câine crotaliat, blând şi descurcăreţ, care se aciuase în zonă puţin înaintea lor.