joi, 28 martie 2013

Zăpada mieilor


Zăpadă la sfârșit de martie...
Prima reacție, de nedumerire, se transformă ușor în enervare dacă îngheață, apoi în exasperare dacă nu se topește repede.


Vremea, ca o lecție



Când oamenii primesc un dar neașteptat, oricât de frumos ar fi el, dacă nu corespunde nevoilor lor imediate, nu sunt în stare să-l aprecieze.
Oamenii nu mai cunosc adevărata valoare a lucrurilor de orice fel, au devenit nu doar ignoranți, ci și pretențioși și absurzi.

duminică, 10 martie 2013

Pauză existenţială

De câte ori nu scriu o perioadă pe blog, mi-e greu să mă întorc la el... deşi am un sentiment cumplit de vină de parcă aş fi plecat după pâine şi m-am întors după zece ani...

Totuşi, viaţa mea e făcută din bucăţele...
Sunt perioade când explorez alte zone ale existenţei, ca şi cum aş merge în universuri paralele, aş evada dintr-o viaţă pentru a trăi alta.
Şi nu întotdeauna e ceva de spus...

Dar, oare, faţă de cine mă simt vinovată?

Dacă aş închide blogul ăsta acum, i-ar fi cuiva dor de el, de mine?
Nu e o întrebare retorică...



Dor de ducă

Memoria îmi face mereu surprize...

Azi, în timp ce lucram, creierul meu a deschis brusc o fereastră spre trecut şi-am revăzut clar o imagine. O casă scăldată de soare, dintr-un sat, prin care am trecut demult, în copilărie... Un gard de fier, un şanţ de scurgere, un podeţ, copii jucându-se fericiţi la porţi într-o după-amiază liniştită.