Pe furiş
de Horia Ganea
Plouă furişat, fără vânt.
Ploaia-şi prelinge pe sfere
fiinţa, spre-a trece-n pământ
într-o ireală tăcere.
Pândă-ncordată şi vană.
ceva începând să se mire,
stârneşte de sub o sprânceană,
valuri în călătorire.
Un timbru în minus sau plus,
dezechilibru în pace.
Cuvântul e-n gând numai spus,
dar te priveşte şi tace.
Plouă şi nu se aude
decât iarba călătorind,
decât greutatea frunzelor ude,
decât nefiinţa fiind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu