joi, 28 martie 2013

Zăpada mieilor


Zăpadă la sfârșit de martie...
Prima reacție, de nedumerire, se transformă ușor în enervare dacă îngheață, apoi în exasperare dacă nu se topește repede.




În ciuda picioarelor ude și-a durerilor reumatice, mie mi-a plăcut porția asta neașteptată și consistentă de omăt de primăvară.
Ianuarie și februarie au fost călduțe, uniforme, gri.
Iarna s-a diluat în primăvară pe nesimțite, lipsindu-mă de bucuria transformărilor, a renașterii naturii... Chestii banale, de ecologist între două vîrste și ros de nostalgii.

Zăpada asta, pe care cei din jur o privesc ca pe o piază-rea, pentru mine e un epilog frumos pentru o iarnă tristă.
Am ninsoarea care mi-a lipsit, am și câțiva țurțuri, o să am și cântecul ștreșinilor picurânde...
Apoi va veni pe bune primăvara, iar grădinile vor fi și mai frumoase după porția asta zdravănă de apă...



E ca și cum natura ar fi pus puțină ordine în mersul lucrurilor. :)
Nu mai fiți cârcotași! Natura știe totdeauna ce face. Oamenii din alte vremuri știau și ei asta, d-aia au botezat tandru „zăpada mieilor“ ninsorile astea din timpul florilor...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu