Dintre toate mâncărurile de legume, mie asta îmi place cel mai mult. E drept că dovleceii îi mănânc doar făcuți chiftele, iar vinetele doar salată (și mă omoară!), că mazărea nu-mi spune nimic, iar fasolea verde o gătesc doar când n-am de ales, deci vreau să spun că neputințele organelor mele interne îmi limitează mult opțiunile, dar tocănița asta este chiar bună! Și caldă, și rece! Și e ușor de făcut (ca mai tot ce gătesc eu). Rețeta e clasică, io doar am potrivit-o gusturilor mele...
Coaceți câțiva ardei grași (dacă vă e lene, prăjiți-i în puțin ulei, dar nu în friteuză!), presărați-i cu nițică sare mare, acoperiți-i bine și lăsați-i să asude din greu ca să se curețe ușor.
Puneți la fiert, în puțină apă sărată, atâta orez cât să fie destul. Lăsați-l să fiarbă acoperit, la foc minuscul, iar când seacă mai picurați apă. Când e destul de înflorit și sătul de apă, stingeți și lăsați-l în vas, acoperit.
Luați o poală de roșii cu coaja ca foița de țigară, din grădină sau de la un țăran care nu e chitit pe căpătuială și nu bagă în ele chimicale de se fac mingi de cauciuc. Beliți-le de pieliță (dacă-s de-ăle bune și coapte e de ajuns să le frecați cu dosul cuțitului și apoi le curățaţi ca pe banane) și tăiați-le bucăți.
Tocați peștișori (de fapt, semilune, naiba știe cine a scos-o pe-asta cu peștișorii!) multă ceapă fragedă, translucidă și mustoasă, daţi pe răzătoarea mare câţiva morcovi, căliți totul în ce fel de ulei vă place, aruncați în ceaun roșiile tocate și un fir de sare și lăsați să clocotească.
Tăiați câte felii de pâine sunteți în stare să mâncați fără să vă doară la calorii, muiați-le și pe-o parte, și pe alta în compoziţia ce bolborosește supărată în oală și bucurați-vă burțile cu cea mai tare gustare de vară din câte cunosc (iarna, titlul îi revine pâinii unse cu untură prăjită și muștar!).
După această binecuvântată pauză, întețiți nițeluș focul sub oală, turnați și ceva apă dacă roșiile n-au destulă zeamă a lor în care să se defete, și lăsați-le să fiarbă, ascunse sub capac, cât să se pătrundă ceapa și să dea roșiile tot ce pot, fără să se facă însă mămăligă.
Curățați ardeii de pielițe și rupeți-i fișii late de-un deget.
Cu vreo cinci minute înainte să ziceți gata, puneți orezul și ardeiul peste roșii și da-ți-le un răgaz să se împrietenească și să-și amestece aromele și calitățile. Și, pentru un plus de parfum, adăugați și ce buruiană aromată vă place. Eu pun tarhon, busuioc sau cimbru. Ori frunze de țelină tocate.
Mâncați bunătatea asta cu pâine frecată cu usturoi.
Precizare. Dacă vi se pare prea multă muncă să coaceţi ardeiul separat, puteţi să-l puneţi în tocăniţă crud. Curăţaţi-l doar, tăiaţi-l fâşii şi adăugaţi-l tot spre final, puţin înainte de orez. Dacă fierbe prea mult îşi pierde culoarea, aroma şi se moleşeşte. Dar tot mai bun e copt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu