Dulceață de vișine, cireșe, zmeură și lavandă

E sublim aromată, frumos colorată și cu o notă exotică neașteptată.




Am pus la fiert un kil de zahăr și 2 căni de apă (aproximativ 500 ml) și am lăsat să fiarbă până s-a îngroșat. Nu aveam de gând să pun un kil de zahăr la un kil de fructe, dar am crezut că voi aduna din grădină mai multe vișine, însă n-am avut noroc... A ieșit perfect legată, suportabil de dulce și probabil că va rezista mai bine decât dacă aș fi făcut-o cu mai puțin zahăr (e atât de bună că nu cred că va apuca nici măcar iarna.. :) ).
Între timp, am scos cu bucla de la o agrafă sâmburii la 800 g de vișine (cântărite fără sâmburi), am scos și sâmburii de la cireșe (rupându-le în două că altfel nu se putea) și au rămas 200 g și le-am turnat pe toate în oala cu siropul care fierbea.
Am dat focul mic câteva minute, până și-au lăsat zeama și s-a subțiat siropul, altfel se ardea. Apoi am potrivit focul mediu și am lăsat să fiarbă. Întâi cu balonașe mari și multe, apoi, pe măsura ce s-a îngroșat, s-au micșorat și împuținat. Am adunat spuma, am adăugat puțină sare de lămâie, că era prea dulce (am uitat să pun 2-3 felii de lămâie la început), și 3-4 flori de lavandă culese anume cu câteva zile înainte (iunie e perioada ei aici, o găsiți de vânzare la piață, prin grădinile prietenilor sau crescută de capul ei pe la poarta cuiva).
Vișinele le-am pus pentru aromă și acreală, iar cireșele pentru textură. Ele sunt mai cărnoase și rămân așa și după fiert, spre deosebire de vișine, care au multă zeamă și se împuținează după preparare.
Pentru că aveam chef de experimente, am adăugat și 200 g de zmeură proaspătă, din grădină. Ideea a fost bună, nu și cantitatea. Zmeura este atât de aromată că în secunda următoare dulceața nu mai mirosea deloc a vișine. Cum nu apucasem să amestec și zmeura plutea deasupra, am strâns-o cât de repede am putut, așa că în dulceață au mai rămas doar câteva boabe rătăcite. Deajuns cât să-i dea o notă în plus la parfum. Dacă vreți să puneți zmeură, aveți grijă la dozaj și puneți doar sucul de la zmeura zdrobită (câteva linguri, puse pe rând, până vă place proporția la arome), nu tot fructul, pentru că sâmburii lor nu plac nimănui. Dacă o faceți fără zemură, e la fel de bună.
Ideea cu lavanda a fost bestială, pentru că se potrivește foarte bine cu fructele alese și îi dă o notă de exotism neașteptată. Prințul moștenitor și și bătrână, care au papile extrafine și sunt pretențioși ca un expert culinar (au combin ingredientele mental, dar nu percep atâtea arome ca ei), și-au dat OK-ul. Deci dulceața asta e pe val rău de tot pe la noi! :)