Cum creştem pisoi mici II

Continuăm jurnalul creșterii pisoilor mici, trecând la nivelul următor de vârstă.

Cum creştem pisoi mici I

În amintirea tuturor puilor care au plecat prea repede din viața noastră...

Pentru că anul ăsta eu am văzut mai mulți pui abandonați ca niciodată (nu numai pisici, dar cățeii sunt ceva mai ușor de crescut, că nu sunt atât de mici și de fragili) și știu că uneori îi salvează persoane care n-au mai crescut niciodată animăluțe, m-am gândit să povestesc cum îi cresc eu. Poate își împărtășesc și alții experiențele și vom alcătui un mic ghid de creștere a puilor de pisică...

Dulceață de vișine, cireșe, zmeură și lavandă

E sublim aromată, frumos colorată și cu o notă exotică neașteptată.

Cântec mic

de Gheorghe Constantinescu

Cuc trăznit și fără dor,
pentru cine cânți de zor?
Tu n-ai casă, tu n-ai masă, 
primăvara ți-e mireasă.

Sus pe creanga unui nuc
tu stai singur ca un cuc
ziua, noaptea cânți mereu
jalea sufletului tău.

Ți-ai uitat puii în crâng
și-acum cânți ca un nătâng
vestitor de primăvară
în tristețea-ți solitară.

Zăpada mieilor

Zăpadă la sfârșit de martie...
Prima reacție, de nedumerire, se transformă ușor în enervare dacă îngheață, apoi în exasperare dacă nu se topește repede.

Vremea, ca o lecție

Când oamenii primesc un dar neașteptat, oricât de frumos ar fi el, dacă nu corespunde nevoilor lor imediate, nu sunt în stare să-l aprecieze.
Oamenii nu mai cunosc adevărata valoare a lucrurilor de orice fel, au devenit nu doar ignoranți, ci și pretențioși și absurzi.

Recviem pentru un pom

Azi mă bântui amintirea unui pom...

Pauză existenţială

De câte ori nu scriu o perioadă pe blog, mi-e greu să mă întorc la el... deşi am un sentiment cumplit de vină de parcă aş fi plecat după pâine şi m-am întors după zece ani...

Totuşi, viaţa mea e făcută din bucăţele...
Sunt perioade când explorez alte zone ale existenţei, ca şi cum aş merge în universuri paralele, aş evada dintr-o viaţă pentru a trăi alta.
Şi nu întotdeauna e ceva de spus...

Dar, oare, faţă de cine mă simt vinovată?

Dacă aş închide blogul ăsta acum, i-ar fi cuiva dor de el, de mine?
Nu e o întrebare retorică...

Dor de ducă

Memoria îmi face mereu surprize...

Azi, în timp ce lucram, creierul meu a deschis brusc o fereastră spre trecut şi-am revăzut clar o imagine. O casă scăldată de soare, dintr-un sat, prin care am trecut demult, în copilărie... Un gard de fier, un şanţ de scurgere, un podeţ, copii jucându-se fericiţi la porţi într-o după-amiază liniştită.

Toamna în Parcul "Romanescu" (3)

Toamna, în Parcul "Romanescu" (2)

Toamna, în Parcul „Romanescu“ (1)

Când stai într-un oraş şi n-ai timp să ajungi la o pădure, singurul loc unde poţi să te bucuri de frumuseţea  toamnei este un parc.
Din fericire, eu am lângă mine unul.
În care n-am mai fost toamna de pe vremea când mă duceam cu şcoala la adunat castane...

Castraveţi muraţi

Reţeta este preferata mea în materie de castraveciori şi îmi place pentru că e versatilă şi poate fi schimbată în funcţie de preferinţe. Nu găsisem până acum una care să îmi placă pe deplin, deşi nu sunt o fiinţă greu de mulţumit atâta timp cât îmi plac cei de cumpărat.

O ştiu de la vecina Dana, care o ştie de la un unchi. Mi-a spus-o anul trecut şi lăptăreasa mea cea harnică, dar am fost sceptică şi n-am prestat-o.

Am făcut mai multe serii, preparând doar 3-4 borcane odată şi variind cantităţile de oţet, sare şi zahăr până am găsit varianta potrivită mie. M-am jucat cu ierburile aromate, punând în fiecare borcan altceva, sau am combinat castraveţii cu conopidă.

Pe scurt, e uşor de făcut şi vă permite să vă folosiţi imaginaţia, să improvizaţi.

Amurg

de Gheorghe Constantinescu

Ah! toamnă cu briciul de+argint
ce mult aş dori să te mint,
să nu te mai vad cum aduni
molatice frunze-n furtuni.

Ah! toamnă cu fustă de foc,
mireasă de vânt şi noroc
îmi duci tinereţea în zare
perfidă si nepăsătoare.

Ah! toamnă cu caii tăi suri
dând iama în blânde păduri,
îmi duci tinereţea departe
spre râul cu umbră de moarte.

Ah! toamnă duşmman nevăzut
ducandu-mi viaţa pe scut,
opreşte-ţi căruţa din zbor
că mi-e frig şi aş vrea să cobor...

Melancolie de toamnă

Tristeţe

Azi-noapte a fost senin sticlă. Şi ger.
Dar  noaptea a fost de o frumuseţe rară: multe stele, câţiva nori deşiraţi ca dâra unei comete, lângă o lună plină şi mare ca o gutuie coaptă aninată pe-o creangă nevăzută.
Şi a fost nespus de multă lumină. Ca şi cum cineva aprinsese becul în cer să vadă cum toamna scutură în tăcere frunzele din copaci.
Liliacul a înflorit a doua oară. Câteva ghemotoace rebegite, pe care nu le ocroteşte nici o frunză şi care vor pieri curând, ca o părere.

.....................

Fantoma unei iubiri neîmplinite a bântuit toată noaptea, căutând izbăvirea, dar n-a avut cine s-o asculte, s-o ajute.
Şi-a rămas încă un an, prizonieră între cer şi pământ. Între agonie şi extaz.

Cine aşteaptă are puţine speranţe. Şi multă tristeţe în suflet.

Amy a plecat pentru totdeauna

Încă nu pot accepta gândul că am pierdut-o, deşi au trecut săptămâni bune...

Ardei capia marinaţi

Sunt gustoşi şi săţioşi, buni în toate împrejurările. Lângă o friptură, cu o mâncare de cartofi, în sendvişuri sau ca gustare, pur şi simplu.
Mie îmi place să-i mănânc cu pâine caldă şi brânză.
Reţeta e aflată de la mama, care nu mai ştie de unde a învăţat-o.

Compot de piersici cu busuioc

A fost şi a rămas preferatul nostru între toate compoturile.
În vara asta am reuşit să-l fac din nou, după o pauză de câţiva ani. În ciuda secetei, au fost multe piersici pe piaţă, şi de calitate bună, dulci şi parfumate.

Blonda

Chiar e blondă.
Și are și gusturi pe măsură!
Nu știu dacă bea apă plată cu lămâie, n-am încercat să-i dau (aveam pe vremuri o pisică moartă după spirt și bitter medicinal), dar adoră legumele crude.
Azi-dimineaţă am prins-o savurând dovleceii raşi din care urma să fac chiftele.
Toamna, la vremea când se fac murături, e în extaz, că are de unde alege. Ronţăie fără discriminare ardei, castraveciori, morcovi şi cartofi.
Preferatele ei sunt maslinele, dar e in stare de orice pentru... chipsuri, de orice fel, semn că e, totuşi o pisică vicioasă.