duminică, 10 martie 2013

Pauză existenţială

De câte ori nu scriu o perioadă pe blog, mi-e greu să mă întorc la el... deşi am un sentiment cumplit de vină de parcă aş fi plecat după pâine şi m-am întors după zece ani...

Totuşi, viaţa mea e făcută din bucăţele...
Sunt perioade când explorez alte zone ale existenţei, ca şi cum aş merge în universuri paralele, aş evada dintr-o viaţă pentru a trăi alta.
Şi nu întotdeauna e ceva de spus...

Dar, oare, faţă de cine mă simt vinovată?

Dacă aş închide blogul ăsta acum, i-ar fi cuiva dor de el, de mine?
Nu e o întrebare retorică...



Un comentariu:

  1. Cat ma bucur ca nu l-ai inchis! Am citit pana la doua dimineata si am dormit cu gandurile tale in visele mele! Acum ma bucur ca toata lumea doarme inca si mai am timp sa citesc...

    RăspundețiȘtergere