marți, 23 noiembrie 2010

Astrologul de duminică

Astrologia nu este divertisment, nu este nici soluţia problemelor. Este o cale de cunoaştere a oamenilor şi de conştientizare a problemelor.



Astrologia este pentru mine un hobby. Mă ocup de ea când am timp, adică rar, şi în felul meu. Am ajuns la ea după ce am citit ceva psihologie, căutând o metodă mai simplă şi mai concisă de a cunoaşte caracterul. O astrogramă e pentru mine un soi de test ADN. Îmi poate oferi date despre cum sunt sau cum îşi percepe o persoană familia, prietenii, casa, serviciul, despre pasiunile, limitele, talentele, problemele pe care le are. Nu caut să ghicesc în ea viitorul, culoarea ochilor, numărul copiilor, valoarea averilor sau evenimente din viaţa de zi cu zi. Cred că există o soartă aşa cum cred că sunt şi momente de liber arbitru (mai multe sau mai puţine, de la om la om). Iar viitorul e interesant doar atâta timp cât ne poate surpinde.

Trăiesc într-o lume intoxicată de astrologie fast-food. Zilnic, oamenii îşi citesc horoscopul în ziar sau îl ascultă la TV, dar nu-l cred niciodată. Dacă o informaţie se potriveşte, nu e nici bine, nici rău, e doar ceva ce se va uita până a doua zi.
Urăsc expresia "să-mi spui şi mie...". Când o scot din gură, oamenii se gândesc deja ce vor să audă. De bine, bineînţeles, că problemele nu prea şi le recunoaşte nimeni.
Nu i-am înţeles niciodată pe cei care îl pun pe astrolog la încercare cu întrebări stupide sau capcane, aşa cum nu-i înţeleg pe aceia care aşteaptă ca el să le dea rezolvarea tuturor problemelor cu care se confruntă, deşi el nu ştie decât că ele există. Viziunea oamenilor asupra astrologiei este atât de primitivă, că nu depăşeşte decât cu puţin ghicitul ţigăncilor. Din păcate, în această privinţă îi ajută şi mulţi astrologi. Ca orice lucru, astrologia poate fi făcută bine sau prost.
La fel de mult îmi displace faptul că oamenii, după ce par să aştepte cu sufletul la gură interpretarea astrogramei, o ascultă, dau pe spate dacă e adevărat ce le spune astrologul, confirmă problema pe care el a găsit-o şi... nu fac nimic ca s-o rezolve, ca să se schimbe, ca să îndrepte lucrurile. Asta face inutil şi demersul lor, şi munca astrologului. Poate pentru că oamenii din lumea mea nu acceptă că au probleme comportamentale aşa cum nu suportă gândul că ei sau cei apropiaţi au defecte sau că fac ceva greşit. Iar dacă au, care-i problema?! S-a plâns cineva?!
Atunci de ce se mai duc oamenii la astrolog? Nu ştiu, poate că e o distracţie, o modă sau o experienţă pe care trebuie s-o trăieşti măcar o dată în viaţă!

Sunt un astrolog de duminică, pentru că o fac doar când am timp şi dispoziţie pentru ea. Învăţ încă şi am preferinţe atât în ceea ce priveşte maeştrii, cât şi metodele. Faptul că nu cunosc engleza este o limitare, în condiţiile în care caut informaţii pe internet. Nu am citit multe cărţi pentru că nu am posibilitatea să cumpăr tot ce apare. Prefer să hrănesc o pisică sau un câine cu banii cu care aş cumpăra o carte. Încerc să scot maximum de informaţie din puţinul pe care îl am la dispoziţie. Mulţumesc prietenilor care mă ajută şi-mi dăruiesc câte o carte pe care mi-o doresc.

Aici o să pun din când în când informaţii. Nu multe, nu complicate, ci aşa încât să poată fi folosite. Chiar dacă uneori sunt schematice, nu sunt inutile sau superficiale. Cine va avea nevoie de ele va şti cum să le folosească. Cine va vrea mai mult poate să ceară. Cine nu e interesat, să nu ia în derâdere.

Aş putea să zic amin, dar prefer... să ne fie de bine! Nu, nu mă gândeam la mâncare, era o urare, o ursire de bine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu