Paradox

Când îţi moare cineva apropiat şi viaţa ţi-e dată peste cap, ceilalţi (şi chiar şi tu) se aşteaptă să te porţi diferit, ca o păpuşă dezarticulată.
Paradoxal, te refugiezi în rutină, te agăţi de lucruri banale şi simţi nevoia să faci ceea ce făceai de obicei ca să-ţi dai iluzia că existenţa ta nu s-a schimbat fundamental şi definitiv.

Nelinişte

Oricât te-ai pregăti, totdeauna moartea, a altcuiva şi probabil că şi a ta, te va lua prin surprindere.

Priveghi

Gândurile şi amintirile mele despre tata sunt ca nişte grăunţe pe care o mână nevăzută le amestecă, le prefiră printre degete şi le alege. Stânga - dreapta, bune - rele. Iar în căuşul sufletului îmi adună doar boabele de lumină.

Noapte bună, tată...

A murit tata.

Anul care pleacă ia cu el nu doar sufletul lui, ci şi o parte din mine, care nu se va mai întoarce în această viaţă.
De-acum înainte, Revelionul îmi va duce aminte că şi când l-am pierdut.
Somn uşor, tată.
O să am grijă de mama, de Gabi şi de animale.
Să ai linişte şi lumină.
Îngerii să te colinde şi să-ţi spună poveşti.
Te iubesc.

Vis de iarnă

                                                             de Nicolae Dan Fruntelată

                                                       Să petrecem iarna întru pomenire,
                                                    ard în ochii lumii doar zăpezi murdare.
                                                         Cine să mai ştie de iubire, cine
                                                     să-şi dezlege trupul într-o întrebare?


                                                  Ai, păduri bătrâne-n moarte s-au prădat
                                                    dragostele noastre împietresc sub lună,
                                                       somnul nostrul singur, ca un lup salvat,
                                                          mai vânează visuri şi le îmbună...

Panini (Nuca)

Panini a fost ultimul pui al Milkăi. Probabil că fuseseră mai mulți în seria aceea, dar cineva, poate vecinii, la care se mutase Milka între timp, i-a aruncat pe ceilalţi imediat după naştere. Când o vedeam pe maică-sa cărând-o în gură, între curtea firmei și curticica minusculă a vecinilor, aproape c-o uram. Mă întrebam ce făcuse să merite să supraviețuiască doar ea, ghemotocul alb și gras, ca un vierme de mătase, care nici măcar nu mieuna...

Milk

După ce am spus poveștile pisicilor născute în curtea noastră și am vorbit de pisoii adoptați de voie de nevoie anul acesta, voi continua prezentarea pisicilor venite în trib cu cele tinere, nu cu ăle bătrâne, cum îmi făcusem planul.